ocurrir的动词变位表
América • España
INDICATIVO • SUBJUNTIVO • IMPERATIVO • FORMAS NO PERSONALES
TIEMPOS SIMPLES
presente
(singular) | ocurre |
(plural) | ocurren |
imperfecto
(singular) | ocurría |
(plural) | ocurrían |
indefinido
(singular) | ocurrió |
(plural) | ocurrieron |
futuro
(singular) | ocurrirá |
(plural) | ocurrirán |
condicional
(singular) | ocurriría |
(plural) | ocurrirían |
TIEMPOS COMPUESTOS
perfecto
(singular) | ha | ocurrido |
(plural) | han | ocurrido |
pluscuamperfecto
(singular) | había | ocurrido |
(plural) | habían | ocurrido |
pretérito anterior
(singular) | hubo | ocurrido |
(plural) | hubieron | ocurrido |
futuro perfecto
(singular) | habrá | ocurrido |
(plural) | habrán | ocurrido |
condicional compuesto
(singular) | habría | ocurrido |
(plural) | habrían | ocurrido |
INDICATIVO • SUBJUNTIVO • IMPERATIVO • FORMAS NO PERSONALES
TIEMPOS SIMPLES
subjuntivo presente
(singular) | ocurra |
(plural) | ocurran |
subjuntivo imperfecto
(singular) | ocurriera / ocurriese |
(plural) | ocurrieran / ocurriesen |
subjuntivo futuro
(singular) | ocurriere |
(plural) | ocurrieren |
TIEMPOS COMPUESTOS
subjuntivo perfecto
(singular) | haya | ocurrido |
(plural) | hayan | ocurrido |
subjuntivo pluscuamperfecto
(singular) | hubiera/hubiese | ocurrido |
(plural) | hubieran/hubiesen | ocurrido |
subjuntivo futuro perfecto
(singular) | hubiere | ocurrido |
(plural) | hubieren | ocurrido |
INDICATIVO • SUBJUNTIVO • IMPERATIVO • FORMAS NO PERSONALES
infinitivo simple |
ocurrir |
gerundio simple |
ocurriendo |
participio |
ocurrido |
infinitivo compuesto | |
haber | ocurrido |
gerundio compuesto | |
habiendo | ocurrido |
查看连接词
西班牙语
- octavar
- octuplicar
- ocultar
- ocupar
- ocurrir
- ocurrirse
- odiar
- odiosear
- ofender
- ofertar
- oficializar